vineri, 27 noiembrie 2009

Idei

Înainte de a-mi încheia seria articolelor dedicate vouă, aş dori să vă propun şi eu două soluţii pentru a obţine energie electrică fără să-mi faceţi rău.
Pentru că la momentul actual mi se pare irealizabil să vă văd uniţi şi luptând împreună, am găsit că cel mai bun mod de a mă salva este să contribuiţi în mod inconştient la aceasta. Am stat, am cugetat, după care am reuşit să găsesc următoarea idee:
Peste tot în lume există scări. Fiecare dintre voi le folosiţi zi de zi. Păşiţi frecvent pe trepte.


Şi mi-am spus: ce-ar fi dacă fiecare pas pe o treaptă ar produce o anume cantitate de energie atât de necesară societăţii voastre? Ce-ar fi ca, de fiecare dată când faceţi acel pas, în graba voastră de a urca sau coborî la un alt nivel, un sistem din interiorul treptei ar genera energie? Apoi am încercat să-mi imaginez sistemul ...
Probabil că cei mai mulţi dintre voi îşi amintesc de la lecţiile de fizică din liceu despre posibilitatea de a obţine energie cu ajutorul unei bobine conductoare care se roteşte în câmpul magnetic al unui magnet fix. În acest sistem ia naştere curent alternativ. Acest fenomen ar putea fi adaptat în folosul omenirii:
Scările din locurile publice, aglomerate (de exemplu, scările instituţiilor, universităţilor etc.) pot fi înlocuite cu trepte care culisează nesesizabil şi care au în interiorul lor cupluri bobină-magnet permanent (elemente de dimensiuni mici; nu se crează în acest mod cantităţi mari de energie la o apăsare, însă gândiţi-vă de câte zeci de ori urcă oamenii scări! cantităţile se adună). Ca să nu mă încurc în explicaţii, am preferat să vă ilustrez conceptul prin următorul desen:
Greutatea omului apasă pe scară, iar revenirea este asigurată de resort. Desigur, nu trebuie să înlocuiţi toate treptele din lume cu sisteme de acest gen! Este suficient să le introduceţi în locurile cu trafic intens. Şi există atâtea exemple de astfel de locuri!
Mai departe, mergând pe acelaşi gen de concept mi-am dat seama că se poate obţine energie în timp ce mergeţi cu maşina sau vă deplasaţi cu trenul. Sunt convinsă că nu veţi putea renunţa prea curând la aceste mijloace de transport (deh! progresul), aşa că le-aţi putea exploata într-un mod neobişnuit astfel:
Construiţi borduri în care incorporaţi mici bobine cu miez de fier sau stâlpi pe marginea şoselelor cu bobine incorporate. Ca să produceţi energie aveţi nevoie de un al doilea element de creare a sistemului, constând într-o a doua bobină, de această dată alimentată de un generator montat în roţile libere ale automobilelor sau la roţile trenurilor. Et... voila! De fiecare dată când treceţi cu maşina sau cu trenul pe lângă borduri astfel adaptate sau pe lângă stâlpi creaţi energie electrică. O faceţi într-un mod inconştient, dar atât de util crizei spre care am impresia că mă îndrept!
Aşa văd eu lucrurile; desigur, nu sunt fizician, deci nu am cunoştinţele necesare de a detalia şi a extinde ideea până la calcule complicate; totuşi, consider că acesta ar fi un mod în care într-adevăr mă puteţi ajuta (cum spuneam, inconştient).

Mi-am mai imaginat şi posibilitatea de a reintroduce velele în navigaţie, transformându-le, eventual, în panouri de captare a energiei solare.
Desigur, se pot găsi numeroase soluţii pentru viitor; consider că ceea ce trebuie luat în considerare în primul rând este gradul de eficienţă; altfel, foarte puţini acceptă schimbarea, şi poate dura mult timp până a reuşi să o impuneţi.

În final, aş dori să vă transmit multă sănătate şi cât mai mulţi ani petrecuţi în casa mea. Mă bucur că mi s-a oferit posibilitatea de a mă exprima prin acest blog.

Aveţi grijă de voi şi de mine!

Cu drag,

TERRA

joi, 26 noiembrie 2009

Solutii exista

Pe de o parte, mă bucură faptul că aţi găsit reţetele antidoturilor pentru multe dintre suferinţele mele. Pe de altă parte oftez: cât va mai dura până când vă veţi uni şi veţi aplica cu toţii aceste soluţii? Din câte observ, desfăşurarea activităţilor voastre conform modalităţilor pe care le numiţi "Green" are loc într-un ritm foarte lent ... nu mă simt cu mult mai bine şi îmi este teamă că aş putea deveni neospitalieră înainte ca voi să mai puteţi evita asta.

Colacii de salvare sunt încă nefolositori. Degeaba încercaţi să creaţi "Green cities" atâta timp cât 90% din oameni nu sunt familiari cu conceptul. Degeaba introduceţi alternative pentru economia de apă sau energie electrică, din moment ce un număr foarte mic de oameni (raportat la întreaga populaţie) le înţeleg şi le aplică. Restul dau din umeri şi preferă să nu facă schimbări în acest sens. Degeaba, de exemplu, introduceţi în România containere de colectare selectivă a deşeurilor în vederea reciclării, pentru că rar se întâmplă să vezi pe cineva folosindu-le. Există programe de responsabilitate în această direcţie ... la ce bun, din moment ce îi numeri pe degete pe cei implicaţi în asta? Mai mult, majoritatea au o atitudine gen "Je m'en fiche". Iată de ce eu continui să fiu în pericol!

Din aceste motive, cred că informarea este importantă în momentul de faţă. Adică voi, cei care cunoaşteţi soluţiile, trebuie să-i convingeţi pe toţi oamenii să ţină cont de ele. Cea mai deosebită misiune este să îi faceţi să înţeleagă că sănătatea mea îi priveşte direct (aaa şi încă ceva... nu vă gândiţi să vă mutaţi pe altă planetă; e mult mai uşor să încercaţi să mă salvaţi pe mine decât să vă chinuiţi să vă creaţi condiţii de viaţă în altă parte). Ceea ce aş mai propune este să le prezentaţi situaţia actuală în cele mai întunecate tonuri de negru: arătaţi-le imagini înspăimântătoare, oferiţi-le exemple care să îi pună pe gânduri, provocaţi-i să probeze măşti contra gazelor toxice pentru a experimenta senzaţia pe care ar putea-o avea dacă ar continua în acelaşi ritm cu poluarea, creaţi filme prin care să le arătaţi cum ar putea "evolua" lucrurile pe viitor dacă lor nu le pasă!

miercuri, 25 noiembrie 2009

Sufar




Aţi auzit cu toţii despre poluare, încălzire globală, pericolul subţierii stratului meu de ozon, ploi acide, despăduriri (cele mai cunoscute probleme ale mele, dealtfel - să nu-mi spuneţi că nu aţi aflat de existenţa lor, pentru că nu vă pot crede!). Şi totuşi ...
... şi totuşi. Majoritatea vă prefaceţi că nu auziţi.
Eu vă iubesc.
Voi de ce nu o faceţi?

August 2007

Oameni buni, reciclaţi!
Am fost plăcut impresionată de iniţiativa creatorilor acestei lucrări (pe plaja din Sfântu-Gheorge din Delta Dunării). În plus, au reuşit să-mi alunge durerea pe care mi-o provocase dispariţia dinozaurilor! Ce să mai, mi-aţi oferit un dinozaur eco şi prietenos!
Mulţumeeeeeesc!

P.S. Vreau mai mulţi!



1 ianuarie 2000

Pentru voi, ziua de azi reprezintă începutul Mileniului III.
Pentru mine, ea pare începutul sfârşitului.
De la Revoluţia industrială încoace, lucrurile au mers din rău în mai rău. Sunt casa voastră. De ce mă îmbolnăviţi? Desigur, m-aş putea răzbuna pe voi ... pot alege dintr-o gamă atât de largă de cataclisme! Ce preferaţi? un cutremur? niscaiva erupţii vulcanice puternice? tornade? sau poate epidemii? Vai, dar îmi este atât de uşor să vă dau o lecţie! Însă sunt convinsă că nu v-aţi schimba prea mult atitudinea faţă de bunătatea mea => nu are sens să vă plătesc cu aceeaşi monedă.
S.O.S.! Deschideţi ochii!

Sunt frumoasă!

Vreau să trăim în armonie!



Secolul XVIII

Mă simt ciudat. Parcă ceva mă împiedică să respir ca înainte. Să fie din cauza a ceea ce iubiţii mei pământeni numesc "revoluţie industrială"? Minţile lor s-au dezvoltat, şi mă bucur pentru descoperirile lor. Cu toate acestea, am impresia că oamenii încep să mă neglijeze ...

Vai de mine!
Ce de fabrici au apărut!
Unele dintre ele mă fac să tuşesc... Asta se numeşte poluare, nu?

Din vremurile bune

Iaca câteva repere:

Acum 4,57 de miliarde de ani

Sunt doar un bebeluş acum. Tată îmi este norul gazos al Nebuloasei Solare, iar rudele mele formează Sistemul Solar. Sunt lichidă, nu am scoarţă terestră, nu tu atmosferă, nu tu apă... şi în niciun caz viaţă. Sunt pustie şi asta mă face puţin abătută.

Acum 3,8 de miliarde de ani

Am devenit cea mai bogată planetă din zonă. Permiteţi-mi să-mi formulez declaraţia de avere: am apă, am atmosferă, am ozon! Şi, cel mai important, viaţa a apărut aici, în casa mea! Sunt mândră de procariotele care s-au dezvoltat şi optimistă în ceea ce priveşte viitorul.

Acum 130 de milioane de ani

Dacă s-ar organiza acum concursul "Miss planetă" sunt ferm convinsă că aş câştiga. La urma-urmei, nu-mi lipseşte nimic: sunt tânără, complexă, frumoasă, ospitalieră, devin adăpostul a tot mai multor plante şi animale!

Acum 65 de milioane de ani

Nu pot să creeeeed!!! Cât am suferit! Ce cataclisme! Offfff... cea mai nefericită parte este că mi-au murit dinozaurii! :(( Sunt în doliu.

Acum 5000 de ani

Radiez de fericire. Am redevenit frumoasa de dinainte şi am căpătat o comoară de preţ: au apărut oamenii. Bun venit, oameni dragi! Sper că vom trăi în armonie mult timp de acum înainte.

Acum 2009 ani

Am trecut prin multe până acum: schimbări peste schimbări, variaţii de temperatură, perioade glaciare, perioade interglaciare, cataclisme, vremuri înfloritoare, numeroase civilizaţii au apărut şi au dispărut... dar îmi place povestea mea. Iar acum mă aflu într-o formă de zile mari.

Primul post

Salutare tuturor! Sunt Terra. Mi s-a oferit azi şansa să vă vorbesc. "Minunat", mi-am spus, "căci am atâtea de transmis oamenilor...". Am decis să public prin intermediul acestui blog jurnalul pe care am început să-l scriu acum câteva miliarde de ani. Din motive uşor de înţeles, nu voi reda aici decât acele pagini cu adevărat importante (deci... nu vă speriaţi! ar fi chiar ciudat să-mi transcriu toate notiţele, şi cu siguranţă că v-aţi plictisi cu toţii dacă aş face asta, că doar e vorba de vreo 4,5 miliarde de ani, ceea ce înseamnă 365/366 de zile înmulţite cu 4.500.000.000 ani = un număr imens de pagini ).
Cu speranţa că-mi veţi înţelege mesajul,

Terra